Mâine în bătălie să te gândeşti la mine - Javier Marías

marți, 23 iulie 2013


Mâine în bătălie să te gândeşti la mine a avut un efect neaşteptat şi foarte puternic asupra mea. M-am lăsat atrasă în lungile şi meandratele înlănţuiri de idei ale lui Marías, care au avut darul de a mă rupe de realitate, în ciuda faptului că el vorbeşte tocmai despre ea: realitatea aparent banală, privită atent şi răsucită pe toate părţile, căreia îi sunt descoperite sensuri noi şi însuşiri neaşteptate, deşi ele au fost mereu acolo, la vedere, aşteptând doar ochiul atent şi vorbele potrivite pentru a le aduce la lumină.

În acest roman se vorbeşte despre moarte, despre memorie, despre vină, despre puterea pe care o au numele, dar și despre viaţa unei poveşti, care tinde să fie preschimbată, modificată, de fiecare dată când cineva o transmite mai departe, adăugându-i o amprentă personală sau chiar noi elemente.
6

Palatul de gheaţă. Sămânța - Tarjei Vesaas

marți, 16 iulie 2013


Palatul de gheaţă


Un roman în cuvinte puține și simple, cu o poezie delicată, visătoare. O atmosferă hipnotică, care te transportă în miezul unei ierni din ținuturile nordice. O rememorare a copilăriei, cu momentele ei pline de stângăcie. Două fete legate în viață și dincolo de moarte de o singură noapte petrecută împreună. Un secret niciodată dezvăluit, care rămâne îngropat, pentru totdeauna, în gheață. O promisiune ținută, chiar dacă aduce înstrăinare și angoasă. Un scriitor adult, care privește cu un ochi pătrunzător în sufletul unei fetițe de unsprezece ani, ajungând până la cele mai ascunse temeri ale sale. Un miracol funest al naturii, palatul de gheață, cu frumusețea lui rece și mortală.
0

Degete mici - Filip Florian

miercuri, 10 iulie 2013


Până la Degete mici, nu mai citisem de multă vreme o carte a unui autor român (mulțumesc, Cristinica, pentru că mi-ai vârât-o sub nas). La fel ca mulţi dintre compatrioți, am tendința să evit literatura românească, și asta din mai multe motive: a) pentru că ar putea fi plină de comentarii sociale şi eternele probleme legate de comunism* (oamenii sunt deja sătui de acest subiect, în schimb, pentru un străin, poate fi foarte interesant); b) pentru că ar da pe afară de cuvinte obscene (deşi este o piaţă şi pentru asta, sunt convinsă); c) pur şi simplu, cartea se poate dovedi o dezamăgire. Această ignorare a literaturii românești ar putea fi, totodată, reacţia unei societăți ai cărei membri citesc din ce în mai puţin, nu sunt din cale-afară de patrioţi şi nici nu se pot împăca cu locul și timpul lor în istorie. 

Din fericire, romanul lui Filip Florian nu se încadrează în niciuna din aceste categorii. Subiectul este, într-adevăr, ancorat într-o realitate pur românească, dar nu se îndreaptă în vreuna din direcţiile greşite. Pentru un roman de debut, a fost o surpriză plăcută şi, cu ajutorul lui, am reuşit să ajung cu un pas mai aproape de reconcilierea cu literatura propriei ţări.
2
Un produs Blogger.