Pianista - Elfriede Jelinek

marți, 10 decembrie 2013

Romanul Elfriedei Jelinek este de o brutalitate şi de o zădărnicie cutremurătoare. Nu pot spune că m-am bucurat de această călătorie, în care am coborât în străfundurile groteşti, tenebroase, ale psihicului uman şi am cunoscut efectele devastatoare pe care părinţii acaparatori le pot avea asupra copiilor lor. M-am întors la realitate destul de scârbită şi întristată şi trebuie să mărturisesc că nu mai pot vedea acum filmul lui Michael Haneke - o repetare a poveştii, cel puţin în următorii ani, apare drept o experienţă greu de suportat. Şi totuşi, este un roman bine scris, cu surprinzătoare momente de poezie; nu îi pot tăgădui valoarea, în ciuda dureroasei poveşti pe care o conţine. 

Deşi muzica este prezentă - prin denumiri de piese şi compozitori, ea nu poate atenua sentimentul de neputinţă şi disperare tăcută pe care l-am simţit revărsându-se din fiecare pagină a romanului. Aproape că nu există nimic bun, frumos sau dătător de speranţă în lumea strâmbă, distorsionată a personajului principal. Pianista este însoţită de muzică, este adevărat, dar această muzică este una silenţioasă, abstractă, fiind percepută doar prin intermediul cuvintelor. 
2
Un produs Blogger.