Manuscrisul fanariot - Doina Ruști

duminică, 28 februarie 2016


Manuscrisul fanariot de Doina Ruști este o urzeală densă și complicată de imagini, culori, mirosuri și sunete din care se ivește, în toată splendoarea lui apusă, Bucureștiul secolului 18, vestit odinioară în întregul Imperiu Otoman drept un oraș al inimilor ușoare, unde se îndeplinesc visele. Nu pot să-mi închipui câtă muncă de documentare a stat în spatele acestei cărți străbătute de cuvinte vechi, restituite cu migală urechilor moderne, o carte-mozaic ce cuprinde o sumedenie de istorii inedite și multe detalii savuroase legate de gastronomia, vestimentația și obiceiurile vremii. Am amânat multă vreme lectura, de teamă că romanul nu va fi pe măsura laudelor auzite la adresa lui, dar m-am temut degeaba: limbajul și scriitura Doinei Ruști sunt o încântare, iar cartea m-a prins în mrejele ei de Șeherezadă valahă, care mi-a stârnit imaginația și m-a ținut lipită de povestea cu iz de micsandre, jimblă și sugiuc.
17

Manuscrisul fanariot, Doina Ruști - glosar



Am alcătuit un glosar de termeni regionali sau învechiți folosiți în Manuscrisul fanariot de Doina Ruști, care sper să fie de folos viitorilor cititori ai cărții. Lista poate fi copiată și tipărită, pentru a fi consultată în timpul lecturii. E posibil ca unele cuvinte să-mi fi scăpat (mai ales la capitolul stofe/țesături), pentru câteva am găsit doar termeni înrudiți, dar nu identici, iar pentru altele nu am găsit o definiție în DEX online și nici în dicționarele fizice consultate (ocazie cu care am constatat totuși că dexonline.ro este foarte bine pus la punct).
19

Îndrăgostirile - Javier Marías

miercuri, 17 februarie 2016


Am așteptat cu nerăbdare să citesc Îndrăgostirile de Javier Marías, însă romanul nu s-a dovedit la fel de bun ca cele citite anterior. M-a deranjat pentru prima oară faptul că vocile personajelor sunt asemănătoare, n-am mai resimțit același entuziasm în fața gândurilor meandrate, expuse în fraze lungi și dense, iar unele digresiuni meditative mi s-au părut diluate, expandate artificial, fără a conține prea mult miez. Parțiala mea dezamăgire trebuie privită, însă, în contextul excelentelor romane Inimă atât de albă și Mâine în bătălie să te gândeşti la mine, care mi-au ridicat destul de sus ștacheta așteptărilor și m-au determinat să îl includ pe Marías în rândul scriitorilor mei preferați. În sine, cartea nu este rea, cuprinde o seamă de idei interesante și o intrigă care le susține, deși acțiunea avansează lent, uneori exasperant de lent, frânată de lungile cugetări care nu sunt întotdeauna profunde și surprinzătoare, așa cum mă obișnuise autorul spaniol.
8

Grădina de ciment - Ian McEwan

marți, 9 februarie 2016


În sfârșit, am reușit să citesc o carte de Ian McEwan, dar am impresia că am ales-o pe cea mai ciudată dintre ele. Grădina de ciment este primul roman al autorului britanic, publicat în 1978, la vârsta de 30 de ani. Am aflat că, datorită acestui roman și a celui care a urmat (The Comfort of Strangers, pe care am constatat că îl am în original - yeey!), Ian McEwan s-a ales cu porecla „Ian Macabre”. 

Grădina de ciment este o lectură scurtă, însă foarte intensă și tulburătoare, care atinge niște subiecte destul de șocante. În mod clar, cartea nu va fi gustată de toată lumea. Am ales-o la recomandarea unei prietene, care mi-a spus că seamănă un pic cu Trilogia gemenilor de Ágota Kristof - una dintre cărțile mele preferate. Prin ideea transmisă și prin senzația de disconfort pe care o creează lectura, pe mine m-a dus cu gândul, mai degrabă, la Împăratul muștelor de William Golding, iar unele secvențe mi-au amintit și de Invizibil al lui Paul Auster. Dacă aveți o minte deschisă, o afinitate pentru cărțile mai bizare și capacitatea de a face față unor subiecte neobișnuite și neplăcute, atunci Grădina de ciment s-ar putea să fie pentru voi. 
27

Yeonmi Park - Drumul către libertate. Autobiografia unei refugiate din Coreea de Nord

vineri, 5 februarie 2016


Pentru noi, viața într-o țară precum Coreea de Nord pare un coșmar, dar iată că, în prezent, 25 de milioane de oameni își duc existența între granițele ermetice ale acestui „paradis socialist”, suportând foamea, lipsurile și abuzurile. Mulți dintre ei continuă să creadă că trăiesc în cea mai bună țară din lume și nu au de ce să invidieze pe nimeni. Istorie personală împletită cu portretul cutremurător al unei țări, Drumul către libertate este genul de carte pe care o citești pe nerăsuflate, cu inima strânsă și cu ochii măriți de uimire. Fiecare pagină aduce noi informații interesante și povești incredibile despre una dintre cele mai sărace și mai represive țări din lume, care nu a pășit încă în secolul XXI. Pentru că a fugit din Coreea de Nord și a vorbit în repetate rânduri despre nedreptățile care se petrec în țara ei natală, Yeonmi Park este considerată o trădătoare și „o marionetă a propagandei pentru drepturile omului” de către regimul nord-coreean.
17
Un produs Blogger.